Jocuri de sortare: cum învață copiii să clasifice (și să recicleze)

Cu mult înainte să știe să citească, copiii sortează. Cei mici aliniază mașinuțele roșii și le lasă deoparte pe cele albastre. Preșcolarii pun lingurile la linguri când „ajută” la golirea mașinii de spălat vase. Pare joacă, și chiar este, dar e și una dintre primele abilități reale de gândire: să decizi ce merge împreună și de ce.

Cum evoluează sortarea

• După aspect (cam între 2 și 3 ani). Aceeași culoare, aceeași formă, aceeași mărime. Copilul sortează ce vede.
• După fel (cam între 3 și 5 ani). Animalele aici, vehiculele acolo. Acum regula e despre ce sunt lucrurile, nu despre cum arată, și asta e un pas mare: o banană galbenă și un măr roșu merg împreună pentru că amândouă sunt mâncare.
• După regulă (cam între 4 și 7 ani). Copiii pot ține o regulă în minte, o pot aplica la ceva nou și pot chiar schimba regula („acum sortează-le după mărime”). Reciclarea stă exact aici: un borcan de sticlă și o sticlă de plastic pot arăta la fel, iar în multe locuri merg în containere diferite (verifică regulile din localitatea ta).

Sortarea stă la baza primelor noțiuni de matematică (gruparea și numărarea), de științe (clasificarea viețuitoarelor) și de citit (sortarea sunetelor și a literelor). E și o abilitate de care copiii sunt mândri, pentru că văd singuri că au făcut bine.

De ce reciclarea e o primă regulă bună

Reciclarea dă un rost sortării. Categoriile sunt reale, copiii văd containerele în fiecare zi, iar adulților le pasă să o facă bine. Mai învață și ceva mai mare: că locurile pe care le împărțim rămân frumoase pentru că oamenii au grijă de ele.

Două lucruri o fac mai ușoară pentru copiii mici:

1. Începe cu câteva coșuri și adaugă altele mai târziu. Trei coșuri (resturi de mâncare, hârtie, plastic și doze) ajung din plin pentru un copil de trei ani. Sticla poate aștepta.
2. Folosește imagini, nu doar culori. Culorile coșurilor diferă de la o țară la alta și de la un oraș la altul. Imaginea unui ziar pe coșul de hârtie merge peste tot.

Cum face asta Sort It Out

Sort It Out e un joc de sortare liniștit, fără cronometru și fără scor. În parc cad gunoaie, iar copiii trag fiecare bucată la un coș. Coșurile sunt personaje prietenoase, cu fețe: ochii lor urmăresc ce cari, cel corect își deschide capacul și înghite totul cu un râgâit, iar cel greșit dă din cap și dă bucata înapoi. Nu există nicio penalizare pentru o greșeală, iar coșul corect face un mic semn, ca cel mic să învețe unde merge.

• Imagini, nu cuvinte. Fiecare coș arată o imagine mare cu ce mănâncă (un măr, un ziar, o doză), așa că și copiii care încă nu știu să citească se joacă singuri.
• Coșurile cresc odată cu copilul. Jocul începe cu trei coșuri. După zece răspunsuri corecte la rând, apare un coș pentru sticlă. Dacă devine prea greu, jocul face discret un pas înapoi.
• Curățenia are o răsplată vizibilă. Fiecare răspuns corect curăță puțin locul: iarba se înverzește, apoi apar flori, un fluture și, la final, o pasăre și soarele. Resturile de mâncare fac să crească flori, un mic semn către compost.
• Fiecare coș spune ce a mâncat, așa că odată cu sortarea vin și cuvintele: coajă de ou, cutie de carton, doză.

Sfaturi pentru adulți

• Sortați și lucrurile adevărate. După joacă, lasă-l pe cel mic să te ajute cu reciclarea de acasă. Întreabă înainte să-i spui: „Unde merge cutia de cereale?”
• Vorbiți despre regulă. „De ce merge banana aici?” Să explici o regulă cu voce tare e pasul următor după a o urma.
• Sărbătorește curățenia, nu scorul. Scopul e obiceiul, nu o tură perfectă.
• Arată-i imaginile de pe coșurile voastre și de pe coșurile din parc.

Mai departe

Copiilor cărora le place să sorteze le place adesea și Memory Match, care dezvoltă aceeași privire atentă, și Brick Builder, pentru joacă liberă și liniștită.