Cum învață copiii mici să numere (și jocuri care îi ajută)

Majoritatea copiilor de doi ani știu să „numere” până la zece, dar aproape niciunul nu știe ce face. Recită o listă de cuvinte, ca pe un cântecel. Numărarea adevărată, adică să știi că ultimul număr spus îți arată câte sunt, vine mai târziu și cere surprinzător de mult exercițiu. Vestea bună e că e un exercițiu distractiv și cel mai bine se face prin joaca de zi cu zi.

Etapele, pe rând

Numerele spuse în ordine. Mai întâi vine lista în sine: unu, doi, trei, adesea cu câteva sărite sau repetate. Cântecele și numărătorile ajută mult aici.

Un număr pentru fiecare lucru. Apoi copiii învață să arate fiecare obiect o singură dată și să spună câte un număr pentru fiecare. Cei mici sar adesea peste unul sau numără aceeași jucărie de două ori. Dacă atingi sau muți fiecare lucru pe măsură ce îl numeri, de exemplu punându-l într-o cutie, numărarea unu câte unu devine mult mai ușoară.

Ultimul număr e răspunsul. Asta e marea idee. Cercetătorii au descoperit că, de obicei, copiilor le ia un an sau mai mult să înțeleagă că, atunci când numeri „unu, doi, trei”, trei înseamnă că sunt trei. Înainte de asta, dacă întrebi „câte sunt?”, copilul se apucă bucuros să numere din nou, în loc să spună totalul.

Cantități mici văzute dintr-o privire. Curând, cei mai mulți copii pot vedea două sau trei lucruri fără să le numere. Modelele de buline, ca pe zaruri, îi ajută să recunoască repede și cantități mai mari.

Formarea unui număr și adunarea. Când îi ceri „dă-mi patru”, copilul trebuie să numere exact patru și să se oprească. Mai târziu vine „două aici și încă una, câte sunt acum?”, primul pas spre adunare.

De ce merită efortul

Primele abilități cu numerele contează cu adevărat. Un studiu mare, care a reunit datele a șase proiecte de cercetare desfășurate pe mulți ani, a arătat că ce știau copiii la matematică atunci când începeau școala era unul dintre cei mai puternici predictori ai rezultatelor lor școlare de mai târziu, la matematică și la citire. Și joaca simplă cu numere ajută: într-un studiu cu copii de patru și cinci ani, câteva sesiuni scurte cu un joc de masă cu numerele așezate în linie au îmbunătățit mai multe abilități numerice diferite, iar progresele se vedeau și după câteva săptămâni.

Pentru toate astea nu e nevoie de fișe de lucru. E nevoie de un părinte care numără lucrurile cu voce tare, des.

Jocuri de numărat de zi cu zi

• Numărați în timp ce mutați lucruri. Șosete în coș, boabe de strugure în farfurie, cuburi în cutie: un lucru, un număr.
• La final, întrebați „câte sunt?”. După ce ați numărat, întrebați din nou. Dacă cel mic numără iar în loc să răspundă, spuneți „trei! sunt trei” și mergeți mai departe.
• Dă-mi… „Îmi dai patru linguri?” e mai greu decât pare și e un joc minunat la masă.
• Scări și trepte. Numărați treptele la urcare și la coborâre. La coborâre, încercați să numărați invers.
• Degetele. Arătați numere pe degete și lăsați-l pe cel mic să vă imite. Cinci pe o mână e un reper foarte la îndemână.

Cum face asta Counting Critters

Counting Critters, pe Tiny Hands Play, urmează aceleași etape. O balenă prietenoasă întreabă câte animăluțe sunt într-o bărcuță. La fiecare atingere, deasupra animăluțului apare un număr și o notă urcă mai sus, deci o atingere înseamnă un animăluț și un număr, iar ultimul număr e răspunsul. Nivelurile următoare merg până la șapte, apoi până la zece (cele două rânduri de câte cinci locuri ale bărcii funcționează ca un cadru de zece). La unele niveluri, balena cere un anumit număr de animăluțe, iar copilul umple barca și pornește motorul, fără un contor de copiat, așa că trebuie să numere și să știe când să se oprească; dacă pune prea multe, motorul doar tușește. Ultimele niveluri adaugă animăluțe care vin înot și le scad pe cele care sar în apă. Jocul nu are voce intenționat, ca să puteți număra împreună în limba voastră. Un răspuns greșit se face roșu și balena clatină din cap, iar cronometru nu există.

Și numărat în lumea reală

Cel mai bun exercițiu de numărat rămâne departe de ecran: pe scări, la gustare, în cadă. Un joc e un plus frumos, dar cel mai important rămâne să numărați împreună lucrurile din jur.