Cum îi înveți pe copiii mici despre emoții: inteligența emoțională de la 2 ani

Îi învățăm pe copii culorile, numerele și literele. Rar îi învățăm ce înseamnă frustrat sau ce să facă atunci când sunt. Și totuși, să știi ce simți și ce te ajută e una dintre abilitățile care modelează o viață: la școală, cu prietenii și, mult mai târziu, la muncă și acasă.

În primii ani, școala are rar timp s-o predea direct, așa că cea mai mare parte se întâmplă acasă. Vestea bună e că nu ai nevoie de nimic special, doar de cuvinte, joacă și multă răbdare. Iată ce ne ajută la noi acasă și ce spun cercetările despre copilăria timpurie.

De ce merită s-o predai

Emoțiile sunt mai ușor de gestionat după ce au un nume. Într-un studiu cu adulți, făcut cu imagistică cerebrală, simplul fapt de a pune o emoție în cuvinte a domolit reacția de alarmă a creierului. Iar în 79 de studii cu copii de 2–6 ani, programele care îi învățau pe copii despre emoții, la creșă și la grădiniță, i-au ajutat să-și înțeleagă și să-și gestioneze emoțiile.

Un copil care poate spune „sunt furios” are și altă variantă decât să lovească. Un copil care poate spune „mi-e teamă” poate fi ajutat.

Primele cuvinte pentru emoții

Începe cu patru mari și adaugă altele pe măsură ce copilul crește:

• Primele patru: fericit, trist, furios, speriat.
• Apoi: obosit, entuziasmat, îngrijorat, surprins, frustrat, mândru.
• Mai târziu: gelos, singur, rușinat, dezamăgit, liniștit.

Folosește cuvintele și pentru propriile emoții: „Mă simt frustrat pentru că mașina nu pornește. O să trag aer adânc.” Copiii învață mai mult din ce faci decât din ce le explici.

Cinci moduri de a învăța emoțiile prin joacă

1. Numiți-le în povești. Oprește-te când citiți: „Cum crezi că se simte ursul? De unde îți dai seama?” Fețele din cărțile cu imagini sunt o lecție despre emoții pe fiecare pagină.
2. Fețele emoțiilor. Faceți fețe împreună în oglindă: arată-mi trist, arată-mi surprins. Apoi ghiciți-le unul altuia.
3. Unde o simți? Furia se poate simți ca o căldură în obraji, grija ca o burtică strânsă, bucuria ca o furnicătură veselă. Să observi corpul e primul semn că o emoție se face mare.
4. Joaca de rol. Ursulețului îi e frică de întuneric; iepurașa e tristă că i-a căzut turnul. Jucând scena, copilul exersează cuvinte și soluții fără presiunea unei crize adevărate. Ghidul nostru despre joaca de rol și căsuța de păpuși are mai multe.
5. Cum v-ați simțit azi. La cină sau la culcare: „Ce te-a bucurat azi? Te-a întristat ceva?” Spune-le întâi pe ale tale.

Ce să spui pe moment

În vârful unei emoții mari, un copil mic nu poate învăța nimic. Stai aproape, rămâi calm și așteaptă. Când furtuna începe să treacă:

• Numește-o tu pentru el. „Erai tare furios când a venit vremea să plecăm.”
• Acceptă emoția, pune limită faptei. „E în regulă să fii furios. Nu e în regulă să lovești. Poți să bați din picioare în schimb.”
• Oferă-i un mod de a se liniști. Respirații rare, o îmbrățișare, un colț liniștit. Ghidul nostru despre activități de calmare pentru copiii mici are șapte care funcționează.
• Vorbiți despre ea mai târziu, când toată lumea e liniștită: „Ce am putea face data viitoare?”

Evită „nu fi trist” sau „copiii mari nu plâng”. Îl învață că emoțiile sunt greșite, nu cum să le gestioneze.

Ce să aștepți pe vârste

Acestea sunt reperele obișnuite ale CDC (centrul american pentru controlul bolilor). Fiecare copil ajunge acolo în ritmul lui.

• Până la 3 ani: se liniștește în cam 10 minute după ce îl lași, de exemplu dimineața la creșă; îi observă pe ceilalți copii și se alătură jocului lor.
• Până la 4 ani: se joacă „de-a parcă”; consolează un prieten lovit sau trist; îi place să ajute.
• Până la 5 ani: respectă regulile și își așteaptă rândul în jocurile cu alți copii.

Pe la patru-cinci ani, mulți copii pot începe să spună de ce simt ceva și să aleagă, cu puțin ajutor, un mod de a se liniști. Lista noastră pentru pregătirea de școală pune emoțiile alături de citit, numere și independență.

Unde ajută Lulu

Construim Tiny Hands Feel, gratuit pentru orice familie, pentru că noi credem că fiecare copil ar trebui să învețe să-și înțeleagă emoțiile, oriunde s-ar naște și orice și-ar permite familia lui. Broscuța țestoasă Lulu îl ghidează pe copil cu voce tare printr-o calmare, așa că pot urma și copiii care nu știu să citească. La lansare va avea calmări ghidate, un moment de liniștire înainte de culcare care se termină cu ecranul stingându-se și un joc despre emoții: cum arată tristețea, unde simți furia și ce te ajută? Poți încerca de azi o calmare de un minut cu Lulu.

Aceasta e experiența unui părinte, nu un sfat medical. Dacă ești îngrijorat de comportamentul sau de emoțiile copilului tău, vorbește cu medicul de familie sau cu pediatrul.

Întrebări pe care le pun părinții

La ce vârstă pot înțelege copiii mici emoțiile?

Cu mult înainte să le poată numi. Copiii mici reacționează la fețe și voci de la început; mulți încep să folosească pe la doi-trei ani cuvinte simple pentru emoții, ca fericit, trist și furios, mai ales când le aud des.

Cum îl învăț pe copilul meu mic să-și numească emoțiile?

Numește emoțiile cu voce tare, pe ale lui și pe ale tale, de multe ori pe zi, în povești, în joacă și în momentele reale. Începe cu fericit, trist, furios și speriat.

Sunt crizele de furie un semn că copilul nu-și poate gestiona emoțiile?

Nu. Crizele sunt o parte obișnuită din a avea doi sau trei ani. Să-l înveți despre emoții nu le va opri peste noapte, dar, în timp, îi dă copilului cuvinte și unelte pe care să le folosească în schimb.