Joaca cu lumi în miniatură: de ce le place copiilor să construiască lumi mici

Dă-i unui copil de cinci ani o tavă cu nisip, câteva animăluțe de plastic și o scoică, și în câteva minute va exista un deșert cu un leu rătăcit, o cămilă care știe drumul și o furtună care se apropie. Educatoarele îi spun joacă cu lumi în miniatură (small world play): o scenă mică, o mână de personaje și o poveste pe care copilul o inventează pe măsură ce se joacă.

Ce e joaca cu lumi în miniatură

O lume în miniatură e orice scenă pe care copilul o poate privi de sus și aranja: o fermă pe covor, o mlaștină cu dinozauri într-o tavă de copt, o căsuță de păpuși, un oraș din cuburi cu mașinuțe. Ce o face „lume în miniatură” e punctul de vedere. Copilul nu joacă el însuși un rol, ca atunci când se costumează. E regizorul: mută fiecare personaj și hotărăște ce li se întâmplă tuturor.

De aceea li se potrivește atât de bine copiilor între patru și opt ani. Cei mai mici își joacă mai ales propria zi (masa, baia, culcarea). Pe la patru ani, copiii încep să inventeze: plănuiesc o scenă înainte s-o joace, le dau personajelor probleme de rezolvat și povestesc ce se întâmplă, în ordine. CDC trece „se preface că e altceva în timpul jocului” printre reperele de pe la patru ani, iar până la cinci ani copilul „spune o poveste auzită sau inventată, cu cel puțin două întâmplări”.

Ce exersează copiii

• Povestirea. O scenă plină de personaje aduce întrebările de care are nevoie orice poveste: cine locuiește aici, ce merge prost, ce se întâmplă mai departe. O poveste cu un început, un mijloc și un sfârșit e una dintre temeliile cititului și scrisului de mai târziu.
• Cuvintele. Fiecare lume vine cu vocabularul ei: epavă, coral, astronaut, canion, savană, pompier. Copiii folosesc cuvintele noi pentru că povestea are nevoie de ele.
• Spațiul și planificarea. Aproape și departe, în față și în spate, mare și mic. Să aranjezi o scenă așa încât să arate cum trebuie înseamnă planificare timpurie și gândire spațială.
• Să se vadă pe ei înșiși. Copiii se pun pe ei în poveștile lor. Un personaj care seamănă cu ei, cu pielea, părul și hainele lor preferate, îi lasă să fie eroii lumii pe care au făcut-o.

Medicii pediatri consideră o astfel de joacă parte din dezvoltarea sănătoasă. Cercetătorii care au studiat atent joaca de-a „parcă” sunt mai prudenți: merge mână în mână cu un limbaj bun și cu abilități sociale bune, dar e greu de arătat că ea le produce. Ce ajută cu adevărat e un adult care se alătură fără să preia conducerea, ceea ce cercetătorii numesc joacă ghidată: copilul conduce, iar adultul pune întrebări și adaugă cuvinte.

Ce face bun un joc de creat scene

Majoritatea aplicațiilor de construit și de îmbrăcat se deschid repede și plictisesc repede. Un joc bun de creat scene funcționează ca o cutie cu jucării mici:

1. Mult din care să alegi. Varietatea e ce ține un copil inventiv în mișcare: lumi diferite, personaje diferite, lucruri care pornesc povești diferite.
2. Fără scop și fără scor. Când nu ai nimic de câștigat, povestea e tot ce contează.
3. Adâncime. Ce e mai în spate pare mai mic, iar ce e în față stă în față, așa că imaginea arată ca un loc, nu ca o foaie cu abțibilduri.
4. O cale în afara ecranului. Cel mai bun final pentru joaca pe ecran e joaca adevărată. O scenă care poate fi printată și colorată duce povestea la masă.

Cum face Make a World

Make a World e un joc de făcut imagini pentru copii între patru și opt ani.

• Mai întâi te faci pe tine. Fată sau băiat, șapte coafuri, douăzeci de ținute de la pijama la costum de astronaut, orice culoare pentru piele, păr, bluză, pantaloni și pantofi, plus extra precum ochelari, o coroană sau un joben. Se pot face până la douăsprezece personaje, așa că vine toată familia.
• Șase lumi. Sub mare, spațiul, o pădure fermecată, savana, un oraș și deșertul, fiecare cu două fundaluri, douăzeci de personaje și cam treizeci de lucruri.
• O scenă adevărată. Trage orice oriunde. Ce e mai aproape de partea de jos e desenat mai mare și în față, iar orice lucru poate fi făcut mai mare sau mai mic, întors sau pus în față ori în spate.
• O pagină de colorat cu aceeași scenă. Fiecare imagine are o geamănă desenată cu linii negre, așa că o lume terminată poate fi printată și colorată cu creioane.

Sfaturi pentru adulți

• Întrebați, nu lăudați. „Cine locuiește aici? De ce e astronautul în deșert?” pornește o poveste. „Ce frumos!” o încheie.
• Scrieți povestea. Copiii de patru și cinci ani pot spune povești mult mai lungi decât pot scrie. Scrieți-o pe a lor sub pagina printată și citiți-le-o.
• Faceți familia. Faceți un personaj pentru fiecare om din casă și puneți-i pe toți într-o singură lume. Apoi întrebați unde merge fiecare.
• Terminați pe hârtie. Printați pagina de colorat când se termină timpul pe ecran. Povestea continuă la masă, iar coloratul în interiorul liniilor e un exercițiu bun pentru mișcările mici ale mâinii de care e nevoie la scris.
• Construiți și una adevărată. O tavă de copt, puțină făină sau nisip, câteva animăluțe de jucărie și un bol cu apă devin o savană cu un ochi de apă. Jocul e un punct de plecare, nu un înlocuitor.

Mai departe

Un copil care spune povești se pregătește să le citească. Dacă al vostru are patru ani sau mai mult și începe să observe literele, Tiny Hands Learn: Citit e un program gratuit de citit prin metoda fonetică, pentru copii între doi și șapte ani, iar ghidul nostru despre cum învață un copil să citească și să scrie explică pașii.

Copiilor cărora le place să facă personaje le place adesea și Dress-Up Party, iar frații mai mici se pot juca Little House, o căsuță de păpuși liniștită pentru copii între doi și cinci ani. Ca să-și deseneze singuri scena de la zero, încercați Chalk Art.