Cărămizi de construit și joaca liberă: de ce nu ar trebui să existe un răspuns greșit

Cele mai multe jocuri ale unui copil au un răspuns corect. Găsești perechea, scrii cuvântul, ajungi în vârf. Cărămizile de construit sunt altfel. Nu există o casă corectă, un pod terminat sau un scor. O grămadă de cărămizi devine orice decide copilul, iar decizia se poate schimba la jumătatea drumului. Cercetătorii numesc asta joacă liberă (open-ended play) și este unul dintre cele mai valoroase feluri de joacă.

Ce învață copilul, de fapt, când construiește

• Planificare. Înainte să pună o cărămidă, copilul trebuie s-o aleagă. Care e destul de lată ca să acopere golul ăsta? Asta e prea înaltă? Fiecare cărămidă pusă e un mic plan, făcut și testat în câteva secunde.
• Gândire spațială. Lățimi, înălțimi, goluri și părți care ies în afară. Un copil care construiește un acoperiș învață că o pantă merge doar sus, iar o cărămidă lungă poate uni două turnuri.
• Primele noțiuni de inginerie. De ce stă podul în picioare? Pentru că ambele capete se sprijină pe ceva. Scoți un stâlp și podul cade. Copiii descoperă cauza și structura construind și privind ce se întâmplă.
• Perseverență. O construcție care nu merge nu e un eșec, e următoarea versiune. Joaca liberă face ca o nouă încercare să pară firească, nu o pierdere.
• Limbaj. „Sub”, „deasupra”, „lângă”, „între”, „mai lat”. Construitul e plin de cuvintele despre poziție care vin înaintea primelor noțiuni de matematică.

De ce contează să nu existe un răspuns greșit

Când nu ai cum să pierzi, nu riști nimic dacă încerci un turn care se clatină sau o formă ciudată, așa că, de obicei, copiii încearcă lucruri mai îndrăznețe. Obiceiul ăsta de a experimenta merită cultivat.

Mai înseamnă și că joaca îi aparține copilului. Când nimeni nu-i poate spune că a greșit, ce a construit este în întregime al lui, iar copiii observă asta.

Cum face asta Brick Builder

Brick Builder le dă copiilor o placă de bază lată și o tavă cu piese: cărămizi late de la unu la șase nopei, pante pentru acoperișuri, un arc cu un gol adevărat dedesubt, plus un copac, o floare, un câine și un copil de pus deasupra. Alegi o piesă, atingi locul în care vrei s-o pui, iar ea cade și se prinde cu un clic de nopeii de dedesubt. Un contur transparent arată unde va ajunge înainte să ridici degetul, așa că și un copil de trei ani poate ținti.

Odată prinsă, cărămida rămâne pe loc. Alegerea este făcută intenționat. Într-un joc de construit liniștit, un turn care se prăbușește singur e frustrant, nu amuzant, așa că cărămizile cad doar când copilul o scoate pe cea care le susține. Atunci cărămizile de deasupra coboară toate odată, ceea ce e, în sine, o mică lecție de fizică.

Câteva detalii sunt acolo special pentru constructorii mici:

1. Fără cronometru și fără scor. Nimic de bătut, nimic de pierdut.
2. Un buton de anulare care merge mereu, așa că o cărămidă pusă greșit nu e niciodată un dezastru.
3. Construcția se salvează pe dispozitiv și e tot acolo a doua zi. Să te întorci la ceva ce ai făcut tu face parte din plăcere.
4. Un buton de scuturat care dărâmă totul intenționat. Majoritatea copiilor îl găsesc hilar, iar butonul de anulare pune totul la loc.
5. O lume mai mare decât ecranul. Dacă tragi o piesă spre margine, imaginea se mută, așa că o construcție poate tot crește în lateral și în sus.

Cum te alături fără să preiei controlul

Cel mai greu pentru un adult este să nu repare. Câteva lucruri care ajută:

• Întreabă înainte să propui. „Povestește-mi ce construiești” merge mai bine decât „De ce nu faci o casă?”. Lasă răspunsul să se schimbe.
• Descrie, nu judeca. „L-ai făcut foarte înalt” e mai util decât „Super!”, pentru că îi spune ce anume ai observat.
• Propune o mică provocare, nu un plan. Un pod pe sub care poate trece un câine. O casă cu ușă. Un turn mai înalt decât copacul.
• Construiește lângă el, pe bucata ta de placă. Copiii copiază ideile pe care le văd și o să le împrumute pe ale tale dacă vor.
• Lasă construcția să fie dărâmată. Și dărâmatul face parte din construit. Următoarea construcție e de obicei mai ambițioasă.

Și cărămizi adevărate

Un ecran nu înlocuiește o cutie cu cărămizi adevărate pe podea: greutatea în mână, clicul sub deget, puzzle-ul tridimensional al unei construcții care poate cădea în orice direcție. Brick Builder e un bun însoțitor în călătorii, în sălile de așteptare și în momentele în care podeaua nu e o opțiune. Ideal ar fi să le faceți pe amândouă.

Mai departe

Copiilor cărora le place să construiască le place adesea și Stack It Up, unde echilibrul și momentul potrivit iau locul planificării, și Dress-Up Party, aceeași idee de joacă liberă pentru copiii mai mici, cu haine în loc de cărămizi.